39. Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând: "Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu." 40. Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind, şi a zis lui Petru: "Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine! 41. Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă." 42. S-a depărtat a doua oară, şi S-a rugat, zicând: "Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!" 43. S-a întors iarăşi la ucenici, şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. 44. I-a lăsat din nou, S-a depărtat, şi S-a rugat a treia oară, zicând aceleaşi cuvinte. 45. Apoi a venit la ucenici, şi le-a zis: "Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor. 46. Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul." 47. Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrânii norodului." 48. Vânzătorul le dăduse semnul acesta: "Pe care-l voi săruta eu, acela este; să puneţi mâna pe el!" 49. Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus, şi I-a zis: "Plecăciune, Învăţătorule!" Şi L-a sărutat. 50. Isus i-a zis: "Prietene, ce ai venit să faci, fă!" Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus, şi L-au prins. 51. Şi unul din cei ce erau cu Isus, a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea. 52. Atunci Isus i-a zis: "Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. 53. Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54. Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că aşa trebuie să se întâmple?" 55. În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: "Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele şedeam în mijlocul vostru, şi învăţam norodul în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine.

56. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci." Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit. 57. Cei ce au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. 58. Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot; apoi a intrat înăuntru, şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârşitul. 59. Preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi tot Soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. 60. Dar n-au găsit nici una, măcar că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi, 61. şi au spus: Acesta a zis: "Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile." 62. Marele preot s-a sculat în picioare, şi I-a zis: "Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?" 63. Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: "Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu." 64. "Da", i-a răspuns Isus, "sunt! "Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului." 65. Atunci marele preot şi-a rupt hainele, şi a zis: "A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui. 66. Ce credeţi?" Ei au răspuns: "Este vinovat să fie pedepsit cu moartea." 67. Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii, şi L-au pălmuit, 68. zicând: "Hristoase, proroceşte-ne – cine Te-a lovit?" 69. Petru însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el, şi i-a zis: "Şi tu erai cu Isus Galileanul!" 70. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, şi i-a zis: "Nu ştiu ce vrei să zici." 71. Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică, şi a zis celor de acolo: "Şi acesta era cu Isus din Nazaret." 72. El s-a lepădat iarăşi, cu un jurământ, şi a zis: "Nu cunosc pe omul acesta!" 73. Peste puţin, cei ce stăteau acolo, s-au apropiat, şi au zis lui Petru: "Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol." 74. Atunci el a început să se blestem şi să se jure, zicând: "Nu cunosc pe omul acesta!" În clipa aceea a cântat cocoşul.