35. Să se strângă toate bucatele din aceşti ani buni care au să vină; să se facă, la îndemâna lui Faraon, grămezi de grâu, provizii în cetăţi, şi să le păzească. 36. Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete, care vor veni în ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu fie prăpădită de foamete." 37. Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui. 38. Şi Faraon a zis slujitorilor săi: "Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?" 39. Şi Faraon a zis lui Iosif: "Fiindcă Dumnezeu ţi-a făcut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine. 40. Te pun mai mare peste casa mea, şi tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine." 41. Faraon a zis lui Iosif: "Uite, îţi dau stăpânire peste toată ţara Egiptului." 42. Faraon şi-a scos inelul din deget, şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire, şi i-a pus un lanţ de aur la gât. 43. L-a suit în carul care venea după al lui, şi strigau înaintea lui: "În genunchi!" Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului. 44. Şi a mai zis lui Iosif: "Eu sunt Faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna nici piciorul în toată ţara Egiptului." 45. Faraon a pus lui Iosif numele: Ţafnat-Paeneah (Descoperitor de taine), şi i-a dat de nevastă pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Şi Iosif a pornit să cerceteze ţara Egiptului. 46. Iosif era în vârstă de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi a plecat de la Faraon şi a străbătut toată ţara Egiptului. 47. În timpul celor şapte ani de rod, pământul a dat bucate din belşug. 48. Iosif a strâns toate bucatele din aceşti şapte ani de belşug în ţara Egiptului. A făcut provizii în cetăţi, punând în fiecare cetate bucatele de pe câmpul de primprejur. 49. Iosif a strâns grâu, ca nisipul mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără măsură. 50. Înaintea anilor de foamete, i s-au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On.

51. Iosif a pus întâiului născut numele Manase (Uitare); "căci", a zis el, "Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu." 52. Şi celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire); "căci", a zis el, "Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele." 53. Cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului, au trecut. 54. Şi au început să vină cei şapte ani de foamete, aşa cum vestise Iosif. În toată ţările era foamete; dar în toată ţara Egiptului era pâine. 55. Când a flămânzit, în sfârşit, toată ţara Egiptului, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon a spus tuturor Egiptenilor: "Duceţi-vă la Iosif, şi faceţi ce vă va spune el." 56. Foametea bântuia în toată ţara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, şi a vândut grâu Egiptenilor. Foametea creştea din ce în ce mai mult în ţara Egiptului. 57. Şi din toate ţările venea lumea în Egipt, ca să cumpere grâu de la Iosif; căci în toate ţările era foamete mare.