58. Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta! 59. Mă gândesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale. 60. Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale. 61. Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta. 62. Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte. 63. Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale. 64. Pământul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orânduirile Tale! 65. Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta. 66. Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale. 67. Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău. 68. Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile tale! 69. Nişte îngâmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale. 70. Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfăt în Legea Ta. 71. Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale. 72. Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur şi de argint. 73. Mâinile Tale m-au făcut, şi m-au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale! 74. Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. 75. Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sunt drepte: din credincioşie m-ai smerit. 76. Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâierea, cum ai făgăduit robului Tău! 77. Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea. 78. Să fie înfruntaţi îngâmfaţii care mă asupresc fără temei! Căci eu mă gândesc adânc la poruncile Tale. 79. Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale! 80. Inima să-mi fie neîmpărţită în orânduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine! 81. Îmi tânjeşte sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. 82. Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic: "Când mă vei mângâia?" 83. Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuşi nu uit orânduirile Tale. 84. Care este numărul zilelor robului Tău? Când vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?

85. Nişte îngâmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta. 86. Toate poruncile tale nu sunt decât credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă! 87. Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale. 88. Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale! 89. Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri. 90. Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne tare. 91. După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sunt supuse. 92. Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea. 93. Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi. 94. Al Tău sunt: mântuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale. 95. Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale. 96. Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini. 97. Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. 98. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. 99. Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale. 100. Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale. 101. Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvântul Tău. 102. Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. 103. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! 104. Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii. 105. Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea. 106. Jur, – şi mă voi ţine de jurământ, – că voi păzi legile Tale cele drepte. 107. Sunt foarte amărât: înviorează-mă, Doamne, după Cuvântul Tău! 108. Primeşte, Doamne, simţămintele pe care le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale! 109. Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuşi nu uit Legea Ta. 110. Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc de la poruncile Tale. 111. Învăţăturile Tale sunt moştenirea mea de veci, căci ele sunt bucuria inimii mele. 112. Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale, totdeauna şi până la sfârşit.