1. După aceea, Isus S-a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei. 2. O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3. Isus S-a suit pe munte, şi şedea acolo cu ucenicii Săi. 4. Paştele, praznicul Iudeilor, erau aproape. 5. Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: "De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?" 6. Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă. 7. Filip i-a răspuns: "Pâinile, pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele." 8. Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: 9. "Este aici un băieţel, care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?" 10. Isus a zis: "Spuneţi oamenilor să şadă jos." În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii. 11. Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. 12. După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: "Strângeţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic." 13. Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi. 14. Oamenii aceia, când au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: "Cu adevărat, acesta este prorocul cel aşteptat în lume." 15. Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur. 16. Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. 17. S-au suit într-o corabie, şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei. 18. Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată. 19. După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat. 20. Dar Isus le-a zis: "Eu sunt, nu vă temeţi!"

21. Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau. 22. Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie, şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. 23. A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. 24. Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea, şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. 25. Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: "Învăţătorule, când ai venit aici?" 26. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea, şi v-aţi săturat. 27. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică, şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuşi Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui." 28. Ei I-au zis: "Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?" 29. Isus le-a răspuns: "Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela, pe care L-a trimis El." 30. "Ce semn faci Tu, deci", I-au zis ei, "ca să-l vedem, şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? 31. Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: "Le-a dat să mănânce pâine din cer." 32. Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; 33. căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa". 34. "Doamne", I-au zis ei, "dă-ne totdeauna această pâine." 35. Isus le-a zis: "Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată. 36. Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi. 37. Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: 38. căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. 39. Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de apoi.