1. În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: 2. "Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri. 3. Spune-le dar: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor: şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor. 4. Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele! Dar n-au ascultat şi n-au lut aminte la Mine, zice Domnul." 5. "Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau prorocii să trăiască veşnic? 6. Totuşi cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei prorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors, şi au zis: "Domnul oştirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!" 7. În a două zeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: 8. M-am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roşu, şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii, murgi şi albi. 9. Am întrebat: "Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?" Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: "Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!" 10. Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: "Aceştia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!" 11. Şi ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi, şi au zis: "Am cutreierat pământul, şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!" 12. Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul, şi a zis: "Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani?" 13. Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine.

14. Şi îngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: "Strigă, şi zi: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion, 15. şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate; căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire. 16. De aceea aşa vorbeşte Domnul: Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului. 17. Strigă din nou, şi zi: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângâia iarăşi Sionul, va alege iarăşi Ierusalimul." 18. Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne! 19. Am întrebat îngerul, care vorbea cu mine: "Ce înseamnă coarnele acestea?" Şi el mi-a zis: "Acestea sunt coarnele, care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul." 20. Domnul mi-a arătat patru fierari. 21. Eu am întrebat: "Ce vor să facă aceştia?" Şi el a zis: "Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceştia au venit să sperie, şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca să-i risipească locuitorii."