1. Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel, dincoace de Iordan, în pustie, într-o câmpie, faţă în faţă cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab. 2. (De la Horeb până la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile). 3. În al patruzecilea an, în luna unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună. 4. Aceasta era după ce a bătut pe Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei. 5. Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta şi a zis: 6. Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb, zicând: "Aţi locuit destulă vreme în muntele acesta. 7. Întoarceţi-vă, şi plecaţi; duceţi-vă la muntele Amoriţilor şi în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miază-zi, pe ţărmul mării, în ţara Canaaniţilor şi în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat. 8. Vedeţi, v-am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei." 9. În vremea aceea, v-am spus: "Eu nu vă pot purta singur. 10. Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit, şi azi sunteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului. 11. Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, să vă mărească de o mie de ori pe atât, şi să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit! 12. Cum aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre? 13. Luaţi din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, şi-i voi pune în fruntea voastră." 14. Voi mi-aţi răspuns, şi aţi zis: "Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun." 15. Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci, şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre.

16. Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: "Să ascultaţi pe fraţii voştri, şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. 17. Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud." 18. Aşa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut. 19. Am plecat din Horeb, şi am străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în muntele Amoriţilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cades-Barnea. 20. Şi eu v-am zis: "Aţi ajuns la muntele Amoriţilor pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru. 21. Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme, şi nu te înspăimânta." 22. Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine, şi aţi zis: "Să trimitem nişte oameni înaintea noastră, ca să iscodească ţara, şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge." 23. Părerea aceasta mi s-a părut bună; şi am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminţie. 24. Ei au plecat, au trecut muntele, şi au ajuns până la valea Eşcol, şi au iscodit ţara. 25. Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă, şi au zis: "Bună ţară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru." 26. Dar voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea, şi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru. 27. Aţi cârtit în corturile voastre, şi aţi zis: "Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile Amoriţilor şi să ne nimicească. 28. Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au muiat inima, zicând: "Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii de ai lui Anac." 29. Eu v-am zis: "Nu vă spăimântaţi, şi nu vă fie frică de ei.