1. Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: "Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru, şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta." 2. Iacov s-a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte. 3. Atunci Domnul a zis lui Iacov: "Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine." 4. Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea, la câmp la turma lui. 5. El le-a zis: "După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. 6. Voi înşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. 7. Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească. 8. Ci când zicea el: "Mieii pestriţi să fie simbria ta", toate oile făceau miei pestriţi. Şi când zicea: "Mieii bălţaţi să fie simbria ta", toate oile făceau miei bălţaţi. 9. Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru, şi mi-a dat-o mie. 10. Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii, şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi, erau bălţaţi, pestriţi şi seini. 11. Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: "Iacove!" "Iată-mă", am răspuns eu. 12. El a zis: "Ridică ochii, şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, care sar pe capre şi pe oi, sunt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban. 13. Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta, şi întoarce-te în ţara ta de naştere." 14. Rahela şi Lea au răspuns, şi i-au zis: "Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru? 15. Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut, şi ne-a mâncat şi banii? 16. Toată bogăţia, pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru, este a noastră, şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu." 17. Iacov s-a sculat, şi a pus pe copiii şi nevestele sale călare pe cămile.

18. Şi-a luat toată turma şi toate averile pe care le avea: turma, pe care o agonisise în Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan. 19. Pe când Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său; 20. şi Iacov a înşelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa. 21. A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut Râul (Eufrat), şi s-a îndreptat spre muntele Galaad. 22. A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit. 23. Laban a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile, şi l-a ajuns la muntele Galaad. 24. Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, şi i-a zis: "Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!" 25. Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul cu fraţii lui, pe muntele Galaad. 26. Atunci Laban a zis lui Iacov: "Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înşelat, şi mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia? 27. Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înşelat, şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cântecelor, în sunet de timpane şi alăută. 28. Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Ca un nebun ai lucrat. 29. Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: "Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!" 30. Dar acum, o dată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?" 31. Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: "Am fugit, fiindcă mi-era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale. 32. Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale, şi ia-ţi-l." Iacov nu ştia că Rahela îi furase. 33. Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor două roabe, şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii, şi a intrat în cortul Rahelii. 34. Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei, şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic.