33. În clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: "Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie." Nu ştia ce spune. 34. Pe când vorbea el astfel, a venit un nor, şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat, când i-au văzut intrând în nor. 35. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi." 36. Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră. 37. A doua zi, când s-au pogorât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus. 38. Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: "Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. 39. Îl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură, şi cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropşit de tot. 40. Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, şi n-au putut. 41. "O neam necredincios şi pornit la rău", a răspuns Isus; "până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău." 42. Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ, şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l-a dat înapoi tatălui său. 43. Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu. Pe când toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi: 44. "Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!" 45. Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; şi se temeau să-L întrebe în privinţa aceasta. 46. Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. 47. Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El, 48. şi le-a zis: "Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare." 49. Ioan a luat cuvântul, şi a zis: "Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele tău; şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi."

50. "Nu-l opriţi", i-a răspuns Isus, "fiindcă cine nu este împotriva voastră, este pentru voi." 51. Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim. 52. A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al Samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. 53. Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. 54. Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: "Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?" 55. Isus S-a întors spre ei, i-a certat, şi le-a zis: "Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! 56. Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască." Şi au plecat într-alt sat. 57. Pe când erau pe drum, un om i-a zis: "Doamne, Te voi urma oriunde vei merge." 58. Isus i-a răspuns: "Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul." 59. Altuia i-a zis: "Vino după Mine!" "Doamne", I-a răspuns el, "lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu." 60. Dar Isus i-a zis: "Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu." 61. Un altul a zis: "Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei." 62. Isus i-a răspuns: "Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu."