1. Isus a plecat de acolo, şi S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. 2. Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: "De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta, care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? 3. Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici între noi?" Şi găseau o pricină de poticnire în El. 4. Dar Isus le-a zis: "Un proroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui." 5. N-a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi, şi i-a vindecat. 6. Şi se mira de necredinţa lor. 7. Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. 8. Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; 9. să se încalţe cu sandale, şi să nu se îmbrace cu două haine. 10. Apoi le-a zis: "În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. 11. Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi, şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo, şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea." 12. Ucenicii au plecat, şi au propovăduit pocăinţa. 13. Scoteau mulţi draci, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi, şi-i vindecau. 14. Împăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; şi a zis: "Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el." 15. Alţii ziceau: "Este Ilie." Iar alţii ziceau: "Este un proroc ca unul din proroci." 16. Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: "Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi."

17. Căci Irod însuşi trimisese să prindă pe Ioan, şi-l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. 18. Şi Ioan zicea lui Irod: "Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!" 19. Irodiada avea necaz pe Ioan, şi voia să-l omoare. Dar nu putea, 20. căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea, şi, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere. 21. Totuşi a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua naşterii, şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oştii şi fruntaşilor Galileii. 22. Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: "Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da." 23. Apoi a adăugat cu jurământ: "Orice-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea." 24. Fata a ieşit afară, şi a zis mamei sale: "Ce să cer? Şi mama sa i-a răspuns: "Capul lui Ioan Botezătorul." 25. Ea s-a grăbit să vină îndată la Împărat, şi i-a făcut următoarea cerere: "Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul." 26. Împăratul s-a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu. 27. A trimis îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă, 28. l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale. 29. Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, şi l-au pus într-un mormânt. 30. Apostolii s-au adunat la Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni. 31. Isus le-a zis: "Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin." Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce. 32. Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte. 33. Oamenii i-au văzut plecând, şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile, şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. 34. Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri.