1. Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. – 2. Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. – 3. Ca un măr între copacii pădurii, aşa este preaiubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. 4. El m-a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine. 5. Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui. 6. Să-şi pună mâna stângă sub capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! – 7. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea! – 8. Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munţi, săltând pe dealuri. 9. Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele. 10. Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso! 11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s-a dus. 12. Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării, şi se aude glasul turturicii în câmpiile noastre. 13. Se pârguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso. 14. Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută. 15. Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre sunt în floare. 16. Preaiubitul meu este al meu, şi eu sunt a lui; el îşi paşte turma între crini. 17. Până la răcoarea zilei, şi până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart.