1. Rugăciunea prorocului Habacuc. (De cântat în felul cântecelor de jale). 2. Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale! 3. Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfânt vine din muntele Paran… – (Oprire.) – Măreţia Lui acoperă cerurile, şi slava Lui umple pământul. 4. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui. 5. Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui. 6. Se opreşte, şi măsoară pământul cu ochiul; priveşte, şi face pe neamuri să tremure; munţii cei veşnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veşnice. 7. Văd corturile Etiopiei, pline de groază, şi se cutremură colibele din ţara Madianului. 8. S-a mâniat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta, sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă? 9. Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgeţile Cuvântului Tău… – (Oprire.) – Tu despici pământul ca să dai drumul râurilor. 10. La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc râuri de apă; adâncul îşi ridică glasul, şi îşi înalţă valurile în sus. 11. Soarele şi luna se opresc în locuinţa lor, de lumina săgeţilor Tale care pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte. 12. Tu cutreieri pământul în urgia ta, zdrobeşti neamurile în mânia Ta. 13. Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărâmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii până în vârf. – (Oprire.) – 14. Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţând strigăte de bucurie, ca şi cum ar fi şi mâncat pe cel nenorocit în culcuş. 15. Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.

16. Când am auzit… lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase, şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului? 17. Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, 18. eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! 19. Domnul Dumnezeul este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe înălţimile mele. – Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu coarde.