1. Vai de cei ce rostesc hotărâri nelegiuite, şi de cei ce scriu porunci nedrepte, 2. ca să nu facă dreptate săracilor, şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor, şi să jefuiască pe orfani! 3. "Ce veţi face voi în ziua pedepsei, şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi?" "La cine veţi fugi după ajutor, şi unde vă veţi lăsa bogăţia?" 4. Unii vor fi îngenuncheaţi între cei prinşi în război, iar alţii vor cădea între cei morţi. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte, şi mâna Lui tot întinsă este. 5. "Vai de Asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele! 6. I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimis împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prade şi să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliţe. 7. Dar el nu judecă aşa, şi nu acesta este gândul inimii lui; ci el nu se gândeşte decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada. 8. Căci el zice: "Nu sunt voievozii mei tot atâţia împăraţi?" 9. "Nu s-a întâmplat cu Calno la fel ca şi cu Carchemişul?" "Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul?" "Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca Damascului?" 10. "După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărăţiile idolilor, (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim şi în Samaria), 11. cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?" 12. Dar, după ce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului şi la Ierusalim, voi pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate, şi pentru trufia privirilor lui semeţe, 13. căci el a zis: "Prin puterea mâini mele am făcut aceste lucruri, şi prin înţelepciunea mea, – căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor, şi le-am jefuit vistieriile, şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie; 14. am pus mâna pe bogăţiile popoarelor, ca pe un cuib, şi, cum se strâng nişte ouă părăsite, aşa am strâns eu tot pământul: nici unul n-a mişcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul, ca să ciripească. –

15. "Se făleşte oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea?" "Sau se mândreşte ferestrăul faţă de cel ce-l mânuieşte?" "Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!" 16. De aceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, va trimite ofilirea prin războinicii lui cei voinici; şi între aleşii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc. 17. Lumina lui Israel se va preface în foc, şi Sfântul lui într-o flacără, care va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui, într-o zi. 18. Va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi câmpiilor lui, de va fi ca un bolnav, care cade în leşin. 19. Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi, şi un copil le-ar putea scrie numărul. 20. În ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov, nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea; ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel. 21. O rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. 22. Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea. 23. Şi nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul, Dumnezeul oştirilor, o va aduce la îndeplinire în toată ţara. 24. Totuşi, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: "Poporul Meu, care locuieşte în Sion, nu te teme de Asirian; da, el te loveşte cu nuiaua, şi îşi ridică toiagul asupra ta, cum făceau Egiptenii. 25. Dar, peste puţină vreme, pedeapsa va înceta, şi mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească." 26. Domnul oştirilor va învârti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stânca Oreb; şi Îşi va mai ridica toiagul odată asupra mării, ca odinioară în Egipt. 27. În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, şi jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime. 28. El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, îşi lasă calabalâcul la Micmaş. 29. Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. 30. "Ridică-ţi glasul, fiica Galimului!" "Ia seama, Lais!" "Vai de tine, Anatot!"