1. Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr. – 2. Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuieşte. – 3. Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi, este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine. – 4. Cei ce părăsesc legea, laudă pe cel rău, dar cei ce păzesc legea se mânie pe el. – 5. Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul înţeleg totul. – 6. Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite. – 7. Cel ce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său. – 8. Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobândă şi camătă, le strânge pentru cel ce are milă de săraci. – 9. Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă. – 10. Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, cade în groapa pe care a săpat-o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. – 11. Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează. – 12. Când biruiesc cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. – 13. Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. – 14. Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire. – 15. Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămând, aşa este cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac. – 16. Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. – 17. Un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia, fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească. – 18. Cine umblă în neprihănire, găseşte mântuirea, dar cine umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă. – 19. Cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. – 20. Un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit. –

21. Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat. – 22. Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el. – 23. Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare. – 24. Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa, şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul. – 25. Cel lacom stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug. – 26. Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit. – 27. Cine dă săracului, nu duce lipsă, dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme. – 28. Când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar când pier ei, cei buni se înmulţesc. –