1. Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu pentru Moise şi poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt. 2. Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisă acasă. 3. A luat şi pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Gherşom (Străin), căci Moise zisese: "Locuiesc ca străin într-o ţară străină", 4. iar celălalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: "Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat, şi m-a scăpat de sabia lui Faraon." 5. Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi nevasta lui Moise în pustie unde tăbăra el, la muntele lui Dumnezeu. 6. A trimis vorbă lui Moise să-i spună: "Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu nevasta ta şi cu cei doi fii ai tăi." 7. Moise a ieşit înaintea socrului său, s-a aruncat cu faţa la pământ, şi l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul de sănătate, şi au intrat în cortul lui Moise. 8. Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon şi împotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferinţele care veniseră peste ei pe drum, şi cum îi izbăvise Domnul din ele. 9. Ietro s-a bucurat pentru tot binele, pe care-l făcuse Domnul lui Israel, şi pentru că-l izbăvise din mâna Egiptenilor. 10. Şi Ietro a zis: "Binecuvântat să fie Domnul, care v-a izbăvit din mâna Egiptenilor şi din mâna lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din mâna Egiptenilor! 11. Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toţi dumnezeii; căci în lucrul în care s-au purtat cu trufie, El a fost mai presus de ei." 12. Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere de tot şi o jertfă de mâncare. Aaron şi toţi bătrânii lui Israel au venit şi au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu. 13. A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul; şi poporul a stat înaintea lui de dimineaţa până seara. 14. Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, şi a zis: "Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta, de dimineaţa până seara?"

15. Moise a răspuns socrului său: "Poporul vine la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu. 16. Când au vreo treabă, vin la mine; eu judec între ei, şi fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui." 17. Socrul lui Moise i-a zis: "Ce faci tu nu este bine. 18. Te istoveşti singur, şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine; căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur. 19. Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeu va fi cu tine! Fii tălmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu, şi du pricinile înaintea lui Dumnezeu. 20. Învaţă-i poruncile şi legile; şi arată-le calea, pe care trebuie s-o urmeze şi ce trebuie să facă." 21. Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cinci zeci şi căpetenii peste zece. 22. Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înşişi. În felul acesta îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine. 23. Dacă vei face lucrul acesta, şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui." 24. Moise a ascultat sfatul socrului său, şi a făcut tot ce spusese el. 25. Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul, şi i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. 26. Ei judecau poporul în tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înşişi. 27. Apoi Moise a trimis pe socrul său în ţara lui.