1. Avraam era bătrân, înaintat în vârstă; şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru. 2. Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: "Pune-ţi te rog, mâna sub coapsa mea; 3. şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc, 4. ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac." 5. Robul i-a răspuns: "Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?" 6. Avraam i-a zis: "Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! 7. Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicând: "Seminţei tale voi da ţara aceasta", va trimite pe Îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu. 8. Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta, pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu." 9. Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam, şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. 10. Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său, şi a plecat, având cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat, şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. 11. A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă. 12. Şi a zis: "Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi, şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam. 13. Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. 14. Fă ca fata căreia îi voi zice: "Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau", şi care va răspunde: "Bea, şi am să dau de băut şi cămilelor tale", să fie aceea, pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu."

15. Nu sfârşise el încă de vorbit, şi-a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 16. Fata era foarte frumoasă; era fecioară, şi nici un bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogorât la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi. 17. Robul a alergat înaintea ei, şi a zis: "Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta." 18. "Bea, domnul meu", a răspuns ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână, şi i-a dat să bea. 19. După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: "Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura." 20. A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui. 21. Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. 22. Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli de aur. 23. Şi a zis: "A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?" 24. Ea a răspuns: "Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor." 25. Şi i-a zis mai departe: "Avem paie şi nutreţ din belşug, şi este şi loc de găzduit peste noapte." 26. Atunci omul a plecat capul, şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, 27. zicând: "Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpânului meu." 28. Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate. 29. Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. 30. Văzuse veriga şi brăţările în mâinile surorii sale, şi auzise pe sora sa Rebeca spunând: "Aşa mi-a vorbit omul acela." A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, 31. şi a zis: "Vino, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa, şi am pregătit un loc pentru cămile."