1. Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate. 2. Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor, 3. căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură. 4. A alergat înainte, şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă. 5. Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a zis: "Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta." 6. Zacheu s-a dat jos în grabă, şi L-a primit cu bucurie. 7. Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: "A intrat să găzduiască la un om păcătos!" 8. Dar Zacheu a stat înaintea Domnului, şi I-a zis: "Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit." 9. Isus i-a zis: "Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. 10. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut." 11. Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată. 12. Deci a zis: "Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă. 13. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli, şi le-a zis: "Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce." 14. Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: "Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi." 15. Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ. 16. Cel dintâi a venit, şi i-a zis: "Doamne, polul tău a mai adus zece poli." 17. El i-a zis: "Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi." 18. A venit al doilea, şi i-a zis: "Doamne, polul tău a mai adus cinci poli." 19. El i-a zis şi lui: "Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi." 20. A venit un altul, şi i-a zis: "Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar;

21. căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus, şi seceri ce n-ai semănat." 22. Stăpânul i-a zis: "Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat; 23. atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?" 24. Apoi a zis celor ce erau de faţă: "Luaţi-i polul, şi daţi-l celui ce are zece poli." 25. "Doamne", i-au zis ei, "el are zece poli." 26. Iar el le-a zis: "Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. 27. Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace, şi tăiaţi-i înaintea mea." 28. După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim. 29. Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi, 30. şi le-a zis: "Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l, şi aduceţi-Mi-l. 31. Dacă vă va întreba cineva: "Pentru ce-l dezlegaţi?" să-i spuneţi aşa: "Pentru că Domnul are trebuinţă de el." 32. Cei ce fuseseră trimişi, s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus. 33. Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: "Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?" 34. Ei au răspuns: "Domnul are trebuinţă de el." 35. Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra. 36. Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum. 37. Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe care le văzuseră. 38. Ei ziceau: "Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!" 39. Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: "Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!" 40. Şi El a răspuns: "Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga." 41. Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea,